Station 1 Year

Stiu ca de fiecare data am facut postul asta pe 31 Decembrie, si oricum probabil o sa mai postez pana atunci dar nu sunt sigura ca o sa pot post exact pe 31 Decembrie. Deci ca si de obicei o sa-mi incep postul despre anul asta.
Mi-am citit printre randuri posturile din 2008 si 2009 si mi-am dat seama cat de mult m-am schimbat. Fata de 2009 poate nu atat de mult, dar fata de 2008 a avut loc o schimbare radicala. Nu am ramas la fel de copilaroasa cum eram inainte, nu imi aduc aminte cu cea mai mare placere de tot ce s-a intamplat sau orice altceva din ce credeam ca o sa se intample. Am tinut foarte mult la unele persoane in trecut. Fata de unele nu regret absolut nimic inafara de faptul ca le-am facut sa se simta prost uneori, in schimb la unele regret ca mi-a pasat candva de ele. In mare parte exista doar o anumita persoana pe care o credeam speciala dar acum nu-mi dau seama de ce am incercat atat de mult sa o tin aproape de mine, chiar nu stiu. In schimb nu-mi vine sa cred ca persoana la care tineam foarte mult anul trecut e inca langa mine. Nu-mi vine sa cred ca inca nu am pierdut chiar totul. Dupa cate am facut si am spus chiar nu pot sa cred ca cineva mai vorbeste cu mine. Nici nu-mi vine sa cred ca am intalnit-o in realitate. S-a intamplat o singura data si s-a intamplat atat de repede incat am impresia ca am visat sau ceva. Stiu ca in ziua aia nu am vorbit foarte mult, desi as fi avut multe lucruri de spus, nu am putut sa o fac. Nu stiu daca o sa o intalnesc iar vreodata. Dar chiar daca as intalni-o iar nu cred ca as putea spune tot ce am de zis. Probabil as vorbi mai mult si m-as comporta mai diferit dar nu as putea sa ii spun tot.
Ma rog adevarul e ca anul asta m-am schimbat foarte mult dupa cum ziceam. Nici macar nu mai ascult acelasi gen de muzica. Ce e drept, inca mai ascult j-rock din cand in cand iar unii j-rockeri inseamna pentru mine la fel de mult cat insemnau inainte, nu as putea sa nu ii mai iubesc. Dar de cand am inceput sa ascult k-pop m-am schimbat foarte mult. Inainte eram aproape tot timpul depresiva si vedeam lumea in negru, mereu gaseam ceva asupra caruia sa plang sau chestii de genul asta, dar acum nu mai e tocmai asa. Datorita k-pop-ului am ajuns sa ma schimb, am ajuns sa am iar chef de viata si chiar sa-mi doresc sa fac ceva. As vrea sa le multumesc intr-un fel pentru ca m-au ajutat sa redevin aproape ceea ce eram inainte. Probabil multa lume considera genul asta muzical banal sau mai stiu eu ce, dar nu e deloc asa. Nu pot sa inteleg de ce toata lumea se cearta pe tema j-rock vs. k-pop pentru ca nu seamana absolut deloc, nu au absolut nimic in comun deci nici macar nu ai ce sa compari. Sunt doua chestii complet diferite. Oricum, oricat ar spune cineva ca ei nu muncesc destul sau ca au versuri aiurea sau chestii de genul asta nu e deloc asa. Lucreaza mai mult poate decat orice trupa de j-rock, nu au versuri aiurea deloc, intr-adevar sunt unele mai ciudate si aiurite dar nu toate sunt asa, nici pe departe. In plus cred ca isi iubesc fanii mai mult decat orice. Au melodii dedicate fanilor si mereu le multumesc lor, nu as putea sa inteleg pe cineva care zice ca nu-si iubesc fanii. Pe langa asta nu as putea intelege de ce ar zice cineva lucruri urate despre ei sau sa-i acuze de anumite chestii cand nu are habar de nimic. Cat timp nu stii mai multe despre ei, nu ai ascultat mai multe melodii, nu ai vazut cum se comporta de obicei, nu ai nici un drept sa-i acuzi de ceva care nu au facut. Nu cred ca ar putea intelege cineva vreodata de ce ii iubesc atat de mult. Poate ca sunt mult mai normali si mai "banali" decat j-rockerii, dar simpla lor normalitate ii face speciali. Normalitatea asta a lor, viata obisnuita ma fac sa imi doresc sa traiesc si sa duc o viata normala, nu sa stau toata ziua inchisa in casa sa-mi plang de mila.
Lasand asta deoparte pentru ca ma lungesc prea mult sa vorbim de scoala. La fel ca si in ceilalti ani scoala e foarte plictisitoare. Nu mi se mai pare chiar asa de grea ca si inainte, dar tot mi se pare la fel de plictisitoare si nefolositoare. Notele mele nu s-au schimbat in mare parte si nici cheful de invatat nu a ajuns la mine inca, probabil ca nici nu o sa ajunga in curand. Acum imi pare rau ca mi-am irosit vacanta de vara doar stand in casa. Nu am iesit afara decat de maxim 3 ori si chiar imi pare rau. Spre sfarsitul anului am inceput sa ies iar afara, sa ma plimb si sa vorbesc cu Anca asa cum faceam de obicei. E placut sa faci si anumite chestii care tin de realitate, nu doar de viata virtuala.
Anul asta vreau sa schimb si felul in care arat nu doar felul in care ma comport. M-am saturat sa-mi fie frica sa vorbesc cu cineva doar pentru ca nu arat bine, m-am saturat sa se uite toti ciudat la mine sau sa-si bata joc de mine doar din cauza ca nu sunt o scobitoare ca si restul fetelor de la mine din clasa. M-am saturat de chestiile astea, dar nu vreau sa ma schimb pentru ei. Vreau sa ma schimb pentru mine pentru ca nu-mi convine ca de fiecare data cand ma uit in oglinda sa arat ca un monstru. Stiu ca am zis de multe ori ca vreau sa slabesc si am incercat de multe ori, dar de data asta o sa incerc mai mult decat de obicei. Pentru ca o sa fie un an nou de data asta o sa-l vad ca pe o schimbare, ca si pe un inceput la ceva nou si sunt sigura ca acum pot sa fac ceea ce-mi doresc.
Imi e putin frica de anul care o sa vina. Anul acesta a fost destul de lung si s-au intamplat multe lucruri neplacute, sper ca 2011 va fi un an mult mai placut si mai usor. M-am saturat de greutati si neplaceri, pur si simplu vreau un an placut, un an de care sa ma bucur cu adevarat, in care sa nu regret fiecare orice lucru pe care il fac sau zic. Pentru ca asa a fost aproape fiecare an pana acum. Doar cand eram mica nu aveam ce sa regret, vreau un an ca si atunci cand eram mica, dar nu exact la fel. Desigur nu-mi doresc ceva monoton, vreau sa se intample ceva care sa marcheze anul care vine, nu sa treaca pur si simplu, dar vreau sa se intample ceva bun, nu ceva neplacut ca si de obicei.
Momentan asta e tot ce vreau sa zic.
La revedere 2010.
2011, te rog sa fi un an mai bun :3