Am I a fool?

"Possibilities are like cancer. The more I think about them, the more they multiply, and there's no way to stop them. I'm out of control."

Postul asta o sa fie prostesc si stiu ca nu ar trebui sa-l fac dar ma rog. Ideea e ca m-am indragostit, daca pot sa spun asa. Nu, nu de ceva cantaret, nici de cineva cu care vorbesc pe net, ci de un coleg. Nu stiu aproape nimic despre el, desi l-am intalnit prima data acum mai bine de doi ani. Nu stiu cand e ziua lui, nu stiu unde sta, nu stiu ce prieteni are, nu stiu daca are prietena, nu stiu ce lucruri ii plac, nu stiu cum se comporta cand nu e la scoala, nu stiu care e culoarea lui preferata, nu stiu ce muzica asculta si asa mai departe, deci da in mare parte nu stiu nimic. Pana si mie mi se pare ciudat ca imi place de el, dar pur si simplu asa m-a lovit dintr-o data. Stateam linistita ca de obicei si dintr-o data m-am trezit ca imi place de el. Nu stiu de ce, dar asa a fost. Imi dau si eu seama ca nu as avea nici o sansa sa fiu cu el. In primul rand pentru ca nici macar nu am prea vorbit cu el din moment ce nu prea vorbesc cu nimeni la scoala, in al doilea rand nici el nu stie nimic despre mine, in al treilea rand nu ar avea nici un motiv sa ma placa, in al patrulea rand mi s-ar parea ciudat, in al cincelea rand aproximativ toata lumea isi bate joc de mine la scoala deci da. Si as putea sa o tin asa mult si bine. Deci stiu ca nu as avea vreo sansa sa fiu cu el, dar pur si simplu imi place. Am si eu dreptul asta nu? Poate sa-mi placa cineva chiar daca nu ii spun asta si nu am nici o sansa sa ma placa si el, nu? Am dreptul sa ma chinui singura ca si de obicei, da sigur ca il am. Sincer de fiecare data cand mi-a placut cineva mi-am spus ca m-am saturat de baieti si ca nu o sa mai am de-a face cu ei pentru ca mereu imi place de cine nu trebuie, si acum se intampla la fel. E ciudat dar chestia asta m-a trezit oarecum la realitate. M-a facut sa-mi dau seama ca nu am deloc viata sociala si ca m-am saturat sa ma comport de parca imi e frica de oameni. Am inceput sa ies din casa si am de gand sa ma schimb putin in ceea ce priveste viata reala. Probabil el mi-a facut oarecum legatura cu realitatea. Nu stiu de ce s-a intamplat totul asa dintr-o data dar ma rog asta e.

I'll break in front of you

I think I'm scared of premonitions that seem so fragile;
I simply wished that the time would stand still.

Zilele astea nu am prea postat. Nu am avut ce si nici un fel de chef sa caut ceva sa postez. Sincer nu am prea avut chef de nimic zilele astea si habar nu am de ce. Au fost sarbatori. A fost Craciunul. Si credeam ca o sa ma simt bine, credeam ca nu am cum sa ma simt aiurea chiar de Craciun, dar nu a fost deloc asa, si habar nu am de ce. Oricum probabil e vina mea, si doar vina mea, mereu e asa. Niciodata nu o sa pot sa dau vina pe cineva pentru ca ma simt aiurea. Nu e vina nimanui ca eu gandesc prost. Nu e vina nimanui ca ma supar prea repede. Nu e vina nimanui ca nu sunt bun de nimic. Nu e vina nimanui ca de fapt habar nu am ce vreau uneori. Nu, e doar vina mea si atat, nu are cum sa fie vina altcuiva pentru toate chestiile astea.
Vroiam sa postez si ieri.. si alaltaieri.. si cu o zi inainte. Doar ca sa ma descarc macar putin si atat. Dar nu am putut. Nu pentru ca mi-a fost frica, sau poate ca da, dar pur si simplu nu reuseam sa postez. Vroiam azi dimineata sa fac un post despre tot anul asta. Vroiam sa scriu despre tot ce s-a intamplat. Dar mi-a fost mult prea lene si am zis ca o sa scriu in seara asta. Insa acum imi e la fel de lene si am zis ca mai bine scriu maine seara. Oricum, o sa fiu singura acasa si nu o sa am nimic de facut, asa macar o sa fac ceva.. cred.
Ma rog, habar nu am ce ma apuca uneori asa ca mai bine ignorati postul asta, asta daca-mi mai citeste cineva blog-ul lol. Dar oricum, vroiam doar sa ma descarc si atat. Si altundeva, altcumva.. nu aveam cum, iar asta mi-a ramas singura modalitate. So bleah, bye bye.