So please don't leave; please don't fade away

"I’ll burn everything of myself in the end, and give you my all."

Stiu ca nu am prea postat cine stie ce in ultima vreme dar nu am fost deloc in apele mele, nici nu prea stiu cu ce sa incep postul asta mai exact. In primul rand cred ca ar trebui sa spun ca am avut o gramada de probleme tocmai atunci cand nu aveam nevoie de ele. Din fericire s-au rezolvat, dar doua luni, din ianuarie si pana in sfarsit a venit martie, nu am prea putut sa ma gandesc la altceva. Nu simteam ca am puterea sa fac ceva anume. In ziua aceea m-am simtit de parca mi se prabusesc toate in cap si nu vroiam sa las pe nimeni sa ma ajute, vroiam pur si simplu sa cad si atat. Lunile astea m-am gandit destul de des la moarte. Sincer in ultima vreme chiar simteam ca nu mai are vreun rost sa traiesc. Simteam ca nimeni nu are nevoie de mine. Simteam ca pur si simplu nu ma vrea nimeni. Poate e asa, poate nu, inca nu stiu. Oricum sunt fericita, sunt atat de fericita ca s-a terminat totul cu bine. Si totusi nu am spus nimanui nu ce s-a intamplat, dar cineva mi-a fost alaturi in tot acest timp. Nu i-am cerut sa ma ajute, si totusi fiecare lucru pe care l-a facut sau spus m-a ajutat mai mult decat as fi putut cere, nici macar nu a vorbit altfel decat de obicei. Mi-am dat seama de cat de mult pot sa depind de o singura persoana. Probabil daca nu ar fi fost aici nici eu nu as mai putea scrie toate chestiile astea acum. M-am gandit atat de des la ziua in care ne-am intalnit in ultima vreme incat cred ca imi e imposibil sa o uit vreodata. Imi pare rau, imi pare atat de rau ca nu am spus mai multe atunci. Dar asa sunt eu, niciodata nu vorbesc foarte mult, parca m-am nascut muta sau ceva, e tot una. Imi pare rau ca nu am putut sa ajut atunci cand a fost nevoie, as vrea sa ma descurc mai bine dar tot ce fac e nefolositor. E oribil sa stii ca ai nevoie de cineva si totusi sa nu poti face nimic ca sa ajuti persoana respectiva cand ea are nevoie de tine. E pur si simplu oribil, si imi pare sincer rau ca nu am putut sa te ajut mai mult atunci, mai degraba doar am inrautatit lucrurile. Imi pare rau pentru toate lucrurile gresite care le-am facut, nu am cum sa le repar acum desi chiar as vrea sa o fac. Imi pare rau pentru toate lucrurile pe care i le-am reprosat. Nu e vorba ca nu pot accepta pe cineva asa cum e, doar simt nevoia sa spun uneori ceea ce simt, atata tot. Imi pare rau daca am gresit cu ceva fara sa vreau. Dar stii.. in ultima vreme am impresia ca nu mai ai nevoie de mine. Am impresia ca ceva s-a schimbat. Pur si simplu parca nu mai vorbesti atat de des ca si inainte si imi e greu sa ma simt de parca sunt singura care incearca sa caute ceva despre care sa vorbeasca. Imi pare rau daca am gresit eu cu ceva si de aia te comporti asa, sau poate doar sunt paranoica, la fel cum sunt de obicei de altfel. Oricum as vrea sa am cum sa iti multumesc in vreun fel pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru ca m-ai ajutat de atat de multe ori de cand te cunosc. Iti multumesc pentru ca mi-ai fost mereu alaturi, iti multumesc pentru ca nu m-ai lasat sa fac ceva gresit, iti multumesc pentru tot ce mi-ai spus, iti multumesc pentru m-ai ajutat sa ma schimb, iti multumesc pentru ca m-ai suportat pana acum, iti multumesc pentru ca m-ai facut sa cred ca iti pasa. Vreau doar sa-ti multumesc pentru tot ceea ce ai facut pentru mine, chiar daca de unele lucruri nici macar nu iti dai seama, m-ai ajutat foarte mult si nu stiu ce as fi ajuns fara tine. Nu stiu ce as fi acum fara tine, pentru ca esti singura persoana care ma face sa vreau sa traiesc, asa ca nu vreau sa te pierd, niciodata. Imi cer scuze ca sunt atat de patetica, dar te iubesc si am ajuns sa depind de tine prea mult, am pierdut multe persoane de care mi-a pasat pana acum, dar esti singura de care am ajuns sa ma atasez atat de mult. Nu imi ajung cuvintele ca sa exprim tot ceea ce simt si ce gandesc, asa ca o sa termin aici cu postul asta. Oricum probabil nu are nici o logica. Nici nu stiu daca o sa-l vezi sau nu. Imi pare rau ca nu pot sa-ti spun direct toate lucrurile astea dar nu vreau sa te bat la cap cu tampeniile mele asa cum am facut-o mereu. Doar.. vroiam doar sa scap oarecum macar de o parte din tot ceea ce am in cap momentan ca sa pot suporta totul in continuare. Si vroiam sa-ti multumesc, pentru ca nu cred ca am facut-o vreodata. Vroiam sa stii ca tin la tine si desi poate m-am schimbat putin de cand te-am cunoscut ceea ce ti-am spus nu s-a schimbat deloc. Stiu ca poate uneori par enervanta, uneori nu am chef de nimic si nimeni, uneori nu ma simt eu insumi, dar te rog ignora-ma atunci si iarta-ma daca zic ceva gresit pentru ca mereu regret ceea ce fac, regret faptul ca probabil pana acum mai mult te-am ranit decat te-am ajutat cu ceva. Vroiam doar sa stii toate lucrurile astea, doar atat.